Multi oameni incearca sa isi dezvolte intelectul si eruditia. Cu toate acestea, in viata puteti gasi o multime de exemple de oameni care citesc o multime de carti, isi umplu vocabularul cu cuvinte noi, sunt interesati de diferite lucruri si cunosc o cantitate imensa de informatii interesante. Dar, incepand sa comunici cu aceste persoane, un fapt interesant iti atrage atentia: nivelul capacitatilor cognitive ale acestor persoane lasa mult de dorit.
Da, sa gasesti niste informatii, sa reusesti sa le retii si apoi sa le spui cuiva in cadrul unei conversatii nu este dificil. Dar sa tragi propriile concluzii pe baza informatiilor primite, dupa ce in prealabil le-ai evaluat si analizat critic, este deja un nivel fundamental diferit.
Acelasi lucru este valabil si pentru cautarea independenta a raspunsurilor la tot felul de intrebari care nu pot fi culese din bagajul de cunostinte deja existent, de exemplu, din articolele si cartile citite, din documentarele si emisiunile vizionate, din conferintele ascultate si din seminariile la care ati participat. Unii oameni sunt complet incapabili sa foloseasca informatiile disponibile in mod practic pentru ei insisi.
Intre timp, poate aparea si o alta situatie: avem in fata noastra o persoana destul de inteligenta, cu o inteligenta ridicata, dar, in ciuda acestui fapt, de pe buzele sale auzim fel de fel de prostii absolute, iar concluziile pe care le trage sunt incorecte sau chiar absurde. S-ar putea atribui acest lucru „ingustimea” persoanei, dar noi intelegem (si chiar stim cu siguranta) ca nu este un prost, are o minte ascutita, are o multime de abilitati si aptitudini utile.
In fata unor astfel de lucruri, nu putem decat sa ridicam din umeri, pentru ca se poate intampla: fie ca o persoana erudita, citita si bine informata nu gandeste foarte bine, fie ca o persoana inteligenta si priceputa poarta un fel de erezie? Dar daca te gandesti cu atentie la acest subiect, este usor de vazut ca nu exista contradictii aici.
Motive pentru „confruntarea” eruditiei si a intelectului
Nu ne vom insela daca vom spune ca mintea umana este o structura foarte complexa, care consta dintr-un intreg complex de componente, dintre care una este inteligenta si eruditia (de altfel, ele apartin categoriei principale). Acestea pot fi descrise pe scurt dupa cum urmeaza:
- inteligenta este capacitatea unei persoane de a procesa informatii;
- eruditia este capacitatea unei persoane de a asimila si reproduce informatii (este un produs al memoriei).
Intr-un scenariu ideal, ambele abilitati ar trebui sa fie dezvoltate in acelasi grad. Dar exista oare cel putin o persoana ideala printre oameni? Noi credem ca nu. In plus, fiecare persoana este o personalitate unica care se formeaza si se dezvolta in anumite conditii.
Este demn de remarcat faptul ca acest lucru se intampla atat cu abilitatile mentale ale unei persoane, cat si cu cele fizice. De exemplu, exista oameni care pot alerga o suta de metri in cateva secunde, dar nu sunt capabili sa ridice greutati mari, si exista cei care pot ridica o haltera de 120 de kilograme, dar ar fi bine sa nu se incurce cu sprinturile.
O persoana va dezvolta intotdeauna in mod activ doar acele abilitati carora le acorda atentie. Prin antrenarea muschilor, puteti obtine indicatori de forta colosali, iar alergarea si dezvoltarea sistemului respirator pot duce la dezvoltarea unei rezistente de invidiat. Nu este nimic complicat aici.
Printre altele, fiecare persoana are o predispozitie pentru a dezvolta o anumita caracteristica a corpului fizic sau a mintii. Dar totusi, principalul lucru in orice activitate este antrenamentul regulat si sistematic. Stand intins pe canapea si uitandu-te la televizor, este o prostie sa visezi la un titlu de campion de box sau la cucerirea unor varfuri de munte. Si cu abilitatile mentale situatia este similara.
Oamenii care au o eruditie excelenta si o viziune larga, dar se disting printr-o capacitate de gandire slab dezvoltata, destul de des au o memorie excelenta, dar un nivel scazut de inteligenta. Acest lucru se intampla, de regula, datorita faptului ca nu au un IQ ridicat sau vreo abilitate si, in acelasi timp, nici macar nu se straduiesc sa le dezvolte, ci pur si simplu folosesc ceea ce au – percep informatiile si le asimileaza intr-un mod gata facut.
Pentru acei oameni care au o ingeniozitate naturala si abilitati mentale bune, dar care, in acelasi timp, stiu foarte putin, situatia este exact opusa. Acesti oameni gandesc remarcabil, sunt capabili sa traga concluzii, dar, avand o cantitate limitata de informatii, nu pot analiza in mod obiectiv corectitudinea argumentelor si a concluziilor lor; concluziile lor corespund pur si simplu cu ceea ce stiu.
Cu toate cele de mai sus, cineva ar putea gandi, spun ei, ce este in neregula: oamenii sunt diferiti, fiecare are propriile abilitati; Fiecare are propriile nevoi si dorinte in cele din urma. Deci, de ce sa nu lasam oamenii sa fie cine sunt? Nu indemnam pe nimeni sa se schimbe urgent intr-o directie sau alta (fiecare este liber sa faca propria alegere), dar totusi dorim sa remarcam: eruditia fara inteligenta, ca si inteligenta fara eruditie, nu poate juca in favoarea unei persoane.
Ce este in neregula cu eruditia fara inteligenta
In cazul in care componentele mintii sunt dezvoltate inegal, acest lucru poate afecta in mod negativ atat persoana insasi, cat si pe cei din jurul ei. Primul lucru care trebuie remarcat aici este supraestimarea abilitatilor. Atunci cand o persoana, cu ajutorul eruditiei sale, isi face impresia ca este un fel de intelept, se expune riscului de a nu reusi sa indeplineasca sarcinile care ii sunt atribuite, daca acestea necesita un intelect dezvoltat si capacitatea de a sintetiza informatiile, si nu o simpla repetare a ceea ce stie.
Daca totul este in ordine, daca situatia este standard si nu necesita utilizarea unor instrumente noi, o persoana cu o eruditie dezvoltata si un intelect nedezvoltat va stapani cu usurinta munca care ii sta in fata. Dar daca este necesar sa se foloseasca o abordare non-standard sau instrumente necunoscute unei astfel de persoane, apar dificultati serioase.
Pe de alta parte, eruditia fara inteligenta duce destul de des la lipsa unei abordari critice. Atunci cand o persoana absoarbe informatii, neglijand analiza profunda a acestora, manifesta o incredere excesiva in sursa lor, cedeaza cu usurinta la influenta expertilor si a autoritatilor.
Desigur, asa ceva este caracteristic fiecaruia dintre noi (de exemplu, niciun om de stiinta nu poate intelege absolut toate stiintele si, atunci cand se confrunta cu ceva care ii depaseste competenta, va avea incredere in alti oameni de stiinta reputati), dar totusi o lipsa totala de gandire critica poate genera o credinta oarba. Iar aceasta din urma, dupa cum arata practica, este adesea departe de adevarata stare de lucruri.
Ce este in neregula cu inteligenta fara eruditie
Persoanele cu o inteligenta ridicata, dar cu putine cunostinte si o eruditie slaba, sunt predispuse la iluzii. Da, astfel de indivizi pot gasi rapid o solutie la aproape orice problema non-standard, pot iesi dintr-o situatie dificila, dar in multe cazuri concluziile lor se dovedesc a fi eronate.
Atunci cand o persoana opereaza cu o cantitate insuficienta de informatii cu privire la orice problema, ea insasi creeaza bariere in calea unei evaluari obiective. Faptul ca anumite lucruri nu sunt prezente in imaginea sa despre lume duce la concluzii deliberat partinitoare, iar in multe situatii acestea pot juca un rol decisiv.
Concluziile incorecte sau care nu sunt in totalitate corecte conduc la o fundatura atat pentru persoana insasi, cat si pentru cei cu care interactioneaza, iar acest lucru poate fi plin de pericole. Nu este nevoie sa cautati exemple pentru mult timp: va puteti aminti ideile oamenilor despre un Pamant plat, credintele medievale conform carora oamenii care stiu sa se vindece cu ajutorul ierburilor sunt slugile diavolului sau teoria flogistonului despre combustie, pe baza careia flogistonul este prezent in toate substantele – o substanta care se evapora in procesul de combustie.
Oamenii foarte inteligenti, dar needucati, dau nastere unor proiecte esuate, deschid afaceri care sunt sortite esecului, dezvolta idei care nu tolereaza nicio critica. Si toate acestea din cauza lipsei de cunostinte pe care o au, care nu le permite sa tina cont de subtilitati si nuante. In acelasi timp, astfel de oameni prefera sa nu apeleze la ajutorul altcuiva, deoarece sunt siguri ca ei insisi stiu totul foarte bine.
Este usor de concluzionat ca cele doua extreme considerate pot provoca o varietate de schimbari nedorite in toate domeniile vietii unei persoane, de la viata de zi cu zi si relatiile cu partenerul pana la cariera si afaceri. Priviti in jur: viata este plina de exemple in care „distorsiunile” in dezvoltarea eruditiei si a intelectului aduc probleme si necazuri continue in viata oamenilor.
Exista o cale de iesire?
Sa nu exageram – eruditia fara intelect si intelectul fara eruditie nu reprezinta o sentinta si exista o cale de iesire din situatie. Pentru inceput, trebuie doar sa intelegeti ca aceste componente ale mintii trebuie sa fie in echilibru una cu cealalta. Trebuie sa incercam sa nu lasam ca una sa inceapa sa prevaleze asupra celeilalte. Cum sa realizam acest lucru?
Atunci cand primiti orice cunostinte noi, asimilati si procesati-le, apoi comparati-le cu ceea ce stiti deja, trageti concluziile adecvate si sintetizati noile informatii in capul vostru. Pentru a spune si mai simplu, ganditi – in sensul cel mai direct al cuvantului; ganditi, ganditi, ganditi.
Toti cei care se recunosc in ceva din ceea ce s-a spus in articol ar trebui sa-si formeze obiceiul de a vorbi despre ceva. Acest lucru inseamna cautarea de fapte clarificatoare si extinderea cunostintelor, precum si antrenarea memoriei. In plus, daca este posibil, ceea ce se stie, este de dorit ca macar uneori sa fie pus in practica. Acest lucru va va permite sa va aprofundati cunostintele si sa trageti noi concluzii, sa obtineti beneficii reale.
Geniile exista, dar sunt putine. Cu toate acestea, este in puterea fiecarei persoane sa isi extinda semnificativ cunostintele, sa activeze noi abilitati, sa dobandeasca abilitati interesante care sunt necesare in viata. Acest lucru se va face prin dezvoltarea armonioasa a eruditiei si a intelectului, din care decurg o viata armonioasa, succesul, realizarea obiectivelor si bunele relatii cu ceilalti.
Dupa cum stiti, prezenta dorintei este deja jumatate din batalie, asa ca ramane doar sa urmati calea intentionata si sa incercati sa nu o opriti. Va dorim succes si o dezvoltare armonioasa pe toate planurile!
