Durerea resimțită la nivelul gleznei reprezintă un simptom frecvent întâlnit în practica clinică, cauzat de o varietate de afecțiuni, care implică structurile osoase, ligamentele sau țesuturile moi. Diagnosticul diferențial corect este necesar pentru stabilirea tratamentului optim și prevenirea complicațiilor. Deși există numeroase cauze potențiale, majoritatea pacienților cu dureri de gleznă prezintă, în general, entorse, fracturi ale gleznei, tendinită sau artrită.
Leziunile ligamentare: entorsa acută a gleznei
Una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii la nivelul gleznei este entorsa acută a gleznei, afecțiune ce survine în urma unui traumatism indirect, cel mai adesea prin inversie forțată. Entorsa acuta a gleznei implică întinderea sau ruperea ligamentelor care stabilizează articulația, durerile fiind în general intense, accentuate în timpul aplicării unei presiuni asupra piciorului.
Examinarea clinică evidențiază puncte de sensibilitate precis delimitate la palpare, iar evaluările imagistice, cum ar fi ecografia sau RMN-ul, pot fi necesare pentru evaluarea severității leziunii ligamentare. Tratamentul variază de la imobilizare și fizioterapie la intervenții chirurgicale, în cazurile severe.
Tendinopatia ahileană
Durerea de glezna si calcai, frecvent asociată, poate semnala o tendinopatie a tendonului ahilean. Supus unui stres mecanic semnificativ, mai ales la persoanele active fizic sau la cele care poartă încălțăminte inadecvată, tendonul ahilean poate dezvolta microleziuni repetate, ce conduc la inflamație și durere cronică. Tendinopatia ahileană se manifestă prin durere localizată la nivelul tendonului, în special la palpare sau în timpul activităților fizice care implică eforturi intense, cum ar fi alergatul sau săriturile.
Palparea tendonului poate evidenția sensibilitate crescută, iar în stadiile avansate se pot observa noduli sau crepitații. Diagnosticarea precoce și corectă este importantă pentru a evita rupturile complete ale tendonului. Terapia conservatoare, ce include fizioterapia și terapia prin undă de șoc, reprezintă tratamentul de primă intenție, dar cazurile severe pot necesita reparare chirurgicală.
Artrita gleznei
Durerea persistentă de gleznă poate fi și o manifestare a artritei, care poate avea cauze diverse, de la reacții autoimune (artrita reumatoidă) până la afecțiuni degenerative (osteoartrita). În cazul artritei reumatoide, inflamația cronică a articulațiilor gleznei duce la deteriorarea treptată a cartilajului și a structurilor osoase, iar în osteoartrită, uzura cartilajului, adesea cauzată de leziuni anterioare, poate duce la durere și rigiditate.
Investigațiile imagistice pot evidenția modificările degenerative sau inflamatorii ale structurilor articulare. În plus, testele de laborator pot contribui la identificarea etiologiei inflamatorii, prin depistarea unor niveluri crescute ale factorului reumatoid sau ale markerilor inflamatori. Tratamentul include medicamente antiinflamatoare, terapii fizice și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru reconstrucția articulației.
